«« inapoi  |

Canalul Bastroe si Insula Serpilor, dublu atac ucrainean
George Damian (Ziua, 11/8/2004)

Canalul Bastroe si Insula Serpilor, dublu atac ucrainean


-- Negocierile cu Ucraina - esecuri totale









Frontiera de rasarit a Romaniei cunoste in prezent un dublu atac: primul este constituit de construirea canalului Bastroe, care ameninta intreg ecosistemul Deltei Dunarii, iar al doilea este legat de negocierile dure duse cu Ucraina in privinta delimitarii platoului continental al Marii Negre, chestiune strans legata de problema Insulei Serpilor. Ambele probleme ar fi trebuit rezolvate in spiritul bunei vecinatati si prin respectarea normelor internationale de drept, inclusiv a tratatului de prietenie si buna vecinatate incheiat cu Ucraina in 1997. Daca indarjirea Kievului fata de Insula Serpilor este legata de rezervele de hidrocarburi din subsolul Marii Negre, aceasta indarjire nu este motivata in cazul canalului Bastroe, o adevarata catastrofa ecologica, construit pentru un trafic anual de 23 de nave ucrainene pe Dunare. Incet - incet se prefigureaza vechea tactica de la est: "Iti dau ce ti-am luat pentru ceva ce e al tau". Altfel spus Ucraina da de inteles Romaniei ca ar avea de ales intre distrugerea Deltei si o cedare romaneasca in delimitarea platoului continental al Marii Negre. Exista insa o mare posibilitate ca ambele vise ucrainene sa devina realitate.

Problema delimitarii platoului continental din Marea Neagra a ramas intr-un suspans continuu de cateva sute de ani. Presiunea de la est asupra gurilor Dunarii a facut ca toate incercarile de reglementare a situatiei sa aiba parte doar de insucces. Tratatul cu Ucraina, incheiat in 1997, a stabilit ca delimitarea frontierelor de stat va fi facuta ulterior, prin acordul comun al celor doua parti. Negocierea acestei delimitari dureaza din 1997 fara a avea progrese deosebite, mostenirea istorica deosebit de complexa a defunctului imperiu sovietic trenand asupra acestei probleme.

Ultima runda de negocieri romano-ucrainene a avut loc la mijlocul lunii iulie la Ialta, fara a se ajunge la o solutie comuna in vederea incheierii unui acord privind delimitarea zonelor economice exclusive si a platoului continental ale celor doua state in Marea Neagra. Delegatia romana a fost condusa de Bogdan Aurescu, secretar de stat in Ministerul Afacerilor Externe, iar cea ucraineana a fost reprezentata de domnul Oleksandr Motik, adjunct al ministrului ucrainean al Afacerilor Externe. Seful delegatiei romane, Bogdan Aurescu, a afirmat ca, in cadrul rundei de negocieri de la Ialta, au fost examinate unele din solutiile si metodele tehnice de delimitare, fara a se ajunge insa la o solutie comuna. Potrivit oficialitatii romane, s-a convenit in schimb continuarea discutiilor, la nivel de experti in luna august, si desfasurarea unei noi runde de negocieri, la nivelul sefilor delegatiilor in prima decada a lunii septembrie, in Romania.

Bogdan Aurescu a precizat in urma acestei runde de negocieri ca partea romana a informat partea ucraineana asupra faptului ca Romania este pregatita atat din punct de vedere tehnic, cat si din punct de vedere politic, sa recurga la Curtea Internationala de Justitie in cazul in care o solutie nu va fi identificata in cursul negocierilor ce vor avea loc in luna septembrie.

Decizia Romaniei de a apela in cele din urma la arbitrajul Curtii Internationale de Justitie de la Haga a fost luata in urma a 23 de runde de negocieri ramase fara nici un fel de rezultat. Bogdan Aurescu a subliniat ca si in acest moment partea romana are intrunite toate conditiile pentru a proceda astfel, avand in vedere ca Tratatul privind regimul frontierelor de stat dintre Romania si Ucraina este in vigoare, schimbul instrumentelor de ratificare avand loc pe 27 mai, la Mamaia, cu prilejul Summitului Central European. Mai mult, Aurescu a spus ca, procedand astfel, Romania are toate sansele pentru ca cea mai mare parte a cerintelor sale legate de delimitarea platoului continental din Marea Neagra sa fie obtinute. Diplomatul roman a argumentat aceasta afirmatie si prin faptul ca metodele de delimitare propuse de partea romana sunt inspirate din jurisprudenta Curtii de la Haga si de cele mai recente spete solutionate de aceasta (Bahrein versus Qatar sau Camerun versus Nigeria).

Secretarul de stat al MAE nu a exclus insa varianta ca cele doua tari sa mearga impreuna la Haga - ceea ce ar dovedi si disponibilitatea Ucrainei pentru ajungerea la o solutie favorabila ambelor parti - si nu a exclus nici posibilitatea ca cele doua tari sa isi continue intre timp negocierile bilaterale, chiar si in cazul apelului la Curtea Internationala de Justitie.

Miza negocierilor

Disputa romano-ucraineana cu privire la delimitarea platoului continental din Marea Neagra se invarte in jurul resurselor din subsol, mai precis este vorba de petrol si gaze naturale. Pentru unele perimetre din zona cu resurse, evaluata la 13.000 km patrati, si-a aratat interesul firma engleza Palladin Resources, care a castigat, intr-o prima etapa, doua perimetre, Gasca si Doina. Ulterior, Palladin Resources s-a retras, din cauza incertitudinii cu privire la apartenenta zacamintelor. Explorarile facute de firma engleza, care au costat 7 milioane de dolari, au scos la iveala un zacamant de gaze in perimetrul Doina, evaluat la 2 miliarde de metri cubi.

Pe de alta parte, inca din 1980, Petrom exploateaza un zacamant denumit Lebada. Acesta furnizeaza aproximativ 500.000 de tone de titei anual, ceea ce reprezinta 10% din productia nationala anuala de petrol. Petrom a descoperit un alt zacamant, numit Pescarus, expertii estimand o posibilitate de extractie de 250.000 de tone anual. La randul lor, ucrainenii au forat o sonda intr-un vechi perimetru romanesc, numit romaneste Muridava si uraineste Olimpskia. Initial, Ucraina a anuntat ca a gasit petrol in acel loc, ca apoi sa infirme stirea.

Se pare ca partea romana a apelat la compania franco-belgiana TotalFinaElf pentru a recupera teritoriile din Marea Neagra, astfel ca a fost incheiat un contract. Informatiile amintesc de faptul ca Guvernul Romaniei a acordat, inca din 1998, licenta de explorare si exploatare a platoului continental al Marii Negre firmei TotalFinaElf, un gigant in industria petroliera. Prin contract, statul roman urmeaza sa ofere dreptul de exploatare a zacamintelor de catre TotalFinaElf, iar compania sustine un lobby puternic astfel incat Romania sa recastige insula. Dreptul de exploatare ar urma sa fie asigurat gigantului petrolier pe 49 de ani, in schimbul unei redevente, sub forma de petrol. In acest fel, Romania si-ar putea asigura 25% din necesarul intern de petrol. S-ar parea ca acest contract ar mai prezenta unele beneficii deloc de neglijat. Romania nu ar trebui sa plateasca direct pentru un lobby puternic pe langa ONU, care sa asigure premisele recuperarii Insulei Serpilor si, implicit, al rezervelor de petrol, si nu ar trebui sa investeasca in exploatarea propriu-zisa a zacamintelor. Resursele puse la bataie par a fi extrem de importante, daca redeventa ce urmeaza sa fie incasata de statul roman inseamna 10% din petrolul extras, ceea ce reprezinta un sfert din necesarul national de titei.

Ucraina practica trucuri sovietice

In delimitarea platoului continental al Marii Negre a mai fost inregistrata o incercare de reglementare intre 1967-1987, cand Romania a dus zece runde de negocieri cu URSS in aceasta problema, se afirma in lucrarea de referinta "Insula Serpilor" a istoricului Padurean I. Dominut, prima monografie stiintifica romaneasca asupra acestei insule. Cei 20 de ani de negocieri romano-sovietice au fost marcati de o multime de diferende tehnice. In primul rand sovieticii au contestat modul de apreciere a litoralului Marii Negre, extrem de important in modul de stabilire a platoului continental. Delegatia Romaniei a sustinut ca litoralurile sunt limitrofe si in acelasi timp fata in fata - lucru evident la o simpla privire a hartii. Conventia adoptata la Geneva in 1958 privind delimitarea platourilor continentale se refera "la litoraluri limitrofe sau fata in fata". Delegatia sovietica s-a agatat de conjunctia "sau" sustinand ca nu este posibila folosirea Conventiei de la Geneva intr-un mod care sa combine cele doua situatii. Un alt punct litigios pe lista negocierilor cu sovieticii au fost criteriile geologice. Delegatia romana a sustinut ca platoul Marii Negere este continuu, Insula Serpilor fiind doar o suprainaltare. Partea sovietica a sustinut teza conform careia Insula Serpilor ar detine platou continental propriu, o afirmatie falsa din punct de vedere stiintific deoarece la intersectia a doua platouri continentale apar adancimi foarte mari, ceea ce nu este valabil in Marea Neagra.

In perioada in care s-au dus aceste negocieri nu a putut fi vorba de o solicitare clara a delegatiei romane pentru retrocedarea Insulei Serpilor, insa in ultima instanta aceasta insula a devenit punctul nodal al intregii probleme. Practic toate detaliile tehnice din delimitarea platoului continental al Marii Negre se lovesc de Insula Serpilor. Neputand vorbi deschis despre drepturile Romaniei asupra acestei insule, delegatiile romane au adoptat o alta tactica: au incercat sa demonstreze ca aceasta insula nu este locuibila si, conform legislatiei internationale, nu poate beneficia de platou comntinental si zona economica exclusiva. In mod ciudat si in prezent partea romana a continuat aceeasi tactica paguboasa in negocierile cu Ucraina. Iar Kievul a aplicat un program special de amenajare si populare, in mare graba a Insulei Serpilor, pentru ca Romania sa nu mai poata considera acest teritoriu drept stanca, anunta, la inceputul anului, cotidianul rus Izvestia. Vaporul "Kasatka", bun pentru transportul de marfuri si persoane, asigura legatura intre Ucraina si Insula Serpilor; se aduce apa pe insula si a fost infiintat chiar si un oficiu postal. Toate acestea au ca scop final crearea de conditii favorabile de viata pentru oamenii care lucreaza acolo. Ucrainenii, in eforturile lor de a dovedi statutul de insula, au facut sondari de mare adancime pentru descoperirea unor rezerve de apa dulce, dar au gasit doar o substanta sulfuroasa, care nu este potabila.

Suprafata afectata de detinerea Insulei Serpilor de catre Ucraina este de circa 7500 de km patrati (in cazul in care aceasta insula primeste recunoasterea de insula locuibila). In cursul celor 20 de ani de negocieri cu URSS, partea romana a primit oferte intre 2000 si 3000 de km patrati, insa acceptarea acestora ar fi constituit recunoasterea insulei ca fiind locuibila. Chintesenta intereselor sovietice a fost exprimata intr-o propunere facuta de delegatia sovietica coparticipanta la verificarea traseului frontierei de stat dintre cele doua state in cursul anului 1982: "Intindeti-va cat vreti, dar sa nu afectati limita marii teritoriale a insulei sovietice Zmeinai!"

Istoria unei batrane insule

Insula Serpilor are o istorie indelungata si zbuciumata: este mentionata adesea in operele autorilor antici sub denumirea de Leuke, insula alba. Tot relatarile antice mentioneaza ca aici exista templul lui Ahile, eroul Iliadei, la care se inchinau navigatorii greci. Descoperirile arheologice au confirmat existenta templului lui Ahile care data din epoca constructiilor grecesti ciclopice (fara mortar) si avea o forma patrata cu latura de 30 m. Ruinele templului au fost distruse de marinarii rusi in 1837 cand a fost construit un far pe aceasta insula, folosind drept material de constructie piatra antica. Antica insula Leuke si-a schimbat denumirea in perioada stapanirii genoveze din Marea Neagra, cand datorita serpilor care isi gasisera adapost in rezervoarele de apa ale templului antic.

Insula Serpilor este situata la est de gurile Dunarii, in Marea Neagra, in dreptul orasului-port Sulina, la 44,8 km de uscat. Are o suprafata de 17 hectare si un perimetru de 1973 metri. Adancimea marii, in jurul insulei, este cuprinsa intre 4 si 25 metri. Din punct de vedere economic, insula nu a prezentat, in trecut, un interes deosebit, avand in vedere ca, de fapt, Insula Serpilor este un masiv calcaros stancos, bun doar ca baza de pescuit.

De-a lungul istoriei, Insula Serpilor a urmat aceeasi evolutie ca gurile Dunarii, din punct de vedere al apartenentei. Exista documente din care reiese faptul ca Mircea cel Batran si Stefan cel Mare au stapanit Insula Serpilor; turcii si rusii o disputau, ca teritoriu ce nu le apartinea; au fost perioade cand insula a apartinut romanilor sau a fost "sechestrata" de Rusia ori Imperiul Otoman.

Insa secolul al XIX-lea, care s-a straduit sa stabileasca regimul juridic al granitelor a fost definitoriu pentru evolutia Insulei Serpilor. Tratatul din 1812 care intarea rapirea Basarabiei de Imperiul tarist nu mentiona Insula Serpilor - insa soldatii si marinarii Moscovei s-au grabit sa ocupe acest petec de pamant. Razboiul dintre Anglia si Franta pe de-o parte si Rusia de cealalta, s-a incheiat prin Tratatul de la Paris din 1856, tratat care nu a mentionat Insula Serpilor, lasand aceasta chestiune in suspans. Abia Tratatul de pace de la Berlin din 1878 a recunoscut drepturile Romaniei asupra Insulei Serpilor. Insa tratatul de la Berlin a inaugurat in relatiile romano-ruse un principiu care va ramane constant: iti dau ce ti-am luat pentru ceva ce e al tau. Practic Rusia tarista a ocupat Bugeacul, partea de la nord de Delta Dunarii si a oferit Romaniei Dobrogea in schimbul acestor teritorii. Tratatul de la Berlin a precizat expres ca Insula Serpilor revine Romaniei in urma acestui nou rapt teritorial. Intre 1878 si 1947 nimeni nu a contestat, in nici un fel, drepturile Romaniei asupra acestei insule de la gurile Dunarii.

Hotia sovietica

Declansarea celui de-Al Doilea Razboi Mondial si evenimentele premergatoare acestuia au provocat noi pierderi teritoriale Romaniei. Insa prin rapirea Basarabiei sovieticii nu au inteles si anexarea Insulei Serpilor. Aceasta a fost ocupata mai tarziu, in august 1944. Din pacate nu se stie exact data la care s-a produs aceasta ocupatie. Cert este ca insula a fost bombardata de sovietici pe 25 august 1944, in conditiile in care la 23 august fortele romane declarasera incetarea focului impotriva sovieticilor si propusesera un armistitiu, amanat de Moscova. Marturiile nu coincid, insa este sigur ca intre 29-30 august 1944, trupele sovietice au debarcat pe Insula Serpilor si au arestat pe militarii romani prezenti, care nu au opus rezistenta, respectand armistitiul.

Tratatul de pace de la Paris incheiat la 10 februarie 1947 intre Romania si fortele aliate nu face absolut nici o referire la Insula Serpilor, linia de demarcatie cu Uniunea Sovietica in Marea Neagra fiind trasata pe harta oficiala a tratatului la nord de aceasta insula. De jure Insula Serpilor s-a aflat in componenta Romaniei si intre 1944-1948, de facto aceasta fiind ocupata de trupele sovietice.

Raptul teritorial postbelic a fost realizat prin presiunile lui Stalin. Conducatorul URSS s-a intalnit la 3 februarie 1948 cu premierul comunist Petru Groza, insa discutiile dintre cei doi au ramas secrete. Cert este ca la 4 februarie 1948 a fost semnat un "Protocol referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat intre Republica Populara Romana si Uniunea Sovietica", pregatit de Ana Pauker si V.M. Molotov. Protocolul amintit prevedea la Anexa II ca "Insula Serpilor, situata in Marea Neagra, la rasarit de gurile Dunarii, intra in componenta URSS". Practic un document care nu respecta nici o norma juridica internationala si doar constata un act banditesc. La data de 23 mai 1948, pe chiar teritoriul insulei, Eduard Mezincescu, reprezentantul MAE roman a semnat un proces verbal de predare primire a Insulei Serpilor. Aceasta insula, laolalta cu toate probleemele legate de ea a fost preluata de Ucraina dupa prabusirea Uniunii Sovietice, Stalin lasand peste tot in urma sa seminte otravite.



«« inapoi  |